Poezie S-au dus acele timpuri...

S-au dus acele timpuri

De har si partasie

Cand fratii erau una

Un gand si o simtire!



S-au dus acele vremuri

De dragoste si pace

Cand jertfa era sfanta

Iar eul, sub obroace...



Traim timpuri usoare

Fara de chin si teama

Deplina-i libertatea

Dar viata-i o momeala



Batjocoriti atuncea,

Crestinii de demult

Stateau mai langa Domnul

Acolo-si aflau scut



Faceau din Domnul nostru

Un adapost al lor

Si plini de bucurie

Urcau spre cer cu zor



Dar astazi libertatea

Ne-antins o cursa-n toate

Si am largit cararea

Dar asa nu se poate



Va fi amaraciune

Si mari dezamagiri

Cand ne-om vedea-n finala

Ca pleava, nu ca grau



Noi pomenim adesea

Pe-acei doi ce-au mintit

Si n-au dat tot avutul

Sa fie impartit



Si-i judecam ca bine

Si dreapta le-a fost moartea

Dar astazi, noi, crestinii

Cum stam cu bunatatea?



Cu dragostea de semeni?

Cu dragostea de frati?

Cu-a spune adevarul?

Cu-a fi ne intinati?



Caci moda lumii acestei

Ne place si-o iubim,

Dar moda din Scriptura?

Mai stim sa ne smerim?



Sa dam intaietate

Sa respectam pe frati

Simtind unii cu altii

Pastrandu-ne curati!



Sa fim o pilda vie

De dragoste si pace

Nu barfe si nu glume

Cel rau sa nu ne-atace!



Sa ne cunoastem tinta

Si s-alergam spre ea

Privind doar inainte

Trecand prin Golgota!



Sa fim ca si Acela

Cu care vrem a fi

Caci viata e un abur

Ce trece-n vesnicii



Si-acolo ia fiinta

Omul, ce-a vrut sa fie

Nu pierde timpu-acesta

E-un timp de pregatire!



Profita, lupta-ntr-una

Far sa te odihnesti

Ca sa primesti cununa

In cer in veci de veci!