Poezie Ierusalim

Ierusalim, Ierusalim,

O, cât de mult noi te dorim

Să te cobori jos pe pământ

Din ceruri de la Tatăl sfânt.



Ceea ce ochiul n-a zărit

Şi mintea nici nu a gândit

Acolo noi vom locui

Când Domnul păcii va veni.



Nici soare nu va exista

Căci Dumnezeu va lumina

Cu mult mai mult cu Slava Sa

Iar moartea, veşnic va-nceta.



Ierusalim, oraş ceresc

Eu tot la tine mă gândesc

Acolo Mielul preacurat

Va fi curând încoronat.



În faţa Lui ne-om închina

Şi-n veci de veci cu El vom sta

Iar moartea nici nu va mai fi

Când Domnul nostru va veni.



Pe străzi de aur vom păşi

Hoţi şi tâlhari nu vor mai fi

Iar plânsul veşnic va-nceta

Căci Mielul ne va mângâia.



Că am pierdut poate copii,

Poate părinţi şi chiar soţii,

El este totul pentru noi

Va fi de-apururi între noi.



Va fi chiar înfiorător

Să fii afară şi să mori

În ceata celor răzvrătiţi

Şi de Satana păcăliţi.



Pentru o clipă de păcat

Să fii de-a pururi condamnat?

Pentru o clipă de plăceri

Să pierzi astfel de mângâieri?



Şi chiar că mintea-ţi stă în loc

Când vezi în lume acest joc

Cu oameni mulţi şi prea subţiri

Şi nici nu poţi să nu te miri,



Că pentru-o clipă de plăceri

Dau veşnicii de mângâieri

Şi-n loc de-o viaţă-n Paradis

Cu sânge rece au decis,



Decât să ducă-un trai curat

Mai bine morţi chiar în păcat ,

Pentru o slujbă şi un os ,

Dau veşnicia bucuros.



Va fi scrâşnitul dinţilor

Că ai pierdut aşa uşor

Un Paradis şi-un trai curat

Pentru o clipă de păcat.