Poezie Cand seara se coboara

Cand seara se coboara



1.Cand seara se coboara si soarele s-a ascuns

Privesc la Tine Doamne si-n inima sunt strapuns

Cand vad intelepciunea in tot ce Tu ai creat

Ca toate au fost facute asa de minunat.



2.Cand linistea din noapte se asterne peste tot

Eu pot cugeta mai bine La Domnul Savaot

Si-atunci inima miscata de-un gand cercetator

Priveste prin credinta la al ei Mantuitor.



3.Si-atunci privirea calda a Mantuitorului

De indata o linisteste dandu-i pacea Lui

Si-apoi invaluita de un dor nestapanit

Se tot gandeste la al ei Mantuitor iubit.



4.Cu acest dor in gand ea doarme linistita

Stiindu-se ca este de al ei Domn iubita

Si-a ei fiinta intreaga cuprinsa-I de-un fior

Ce ii aduce aminte de-al ei Mantuitor.