Poezie Atât de mult m-a cercetat...

ATÂT DE MULT M-A CERCETAT...



Atât de mult m-a cercetat

Cuvântul Cărţii Sfinte

Fiinţa mi-a înseninat,

Mi-a dat învăţăminte.



Din nou m-am adâncit în EL

Cu inima deschisă

Şi L-am văzut pe-al jertfei Miel

În zarea necuprinsă.



Parcurs-am, iar, pasaje dragi

Din filele-i divine

Şi n-am primit imagini vagi

Ci bucurii depline.



Încurajări mi-au răsărit

Când m-a cuprins Lumina

Şi glasul veşnic mi-a vorbit

Îndepărtând rutina.



Am fost învăluit în har

În încăperea dragă

Citind făcut-am un altar

Ce poate să m-atragă.



Din nou, prin Duh, am înţeles

Acele sensuri scrise

Şi ştiu, precis, că am cules

Poveţele-I distinse.



Mustrările ce mi le-a dat

Nu mi-au produs durere

Ci fără murmur le-am luat

Cum la creştini se cere.



Înviorat, acum, privesc

Nu spre a nopţii vreme

Ci spre Limanul cel ceresc

Cu frumuseţi supreme.



gc/aug. 2012