Poezie Tu nu eşti umbra fiinţei Tale

Ţi-am găsit umbra lângă pomul plecat



plecat spre cer cu frunza desfăcută,



cu rădăcinile înfipte în eter



cu-ntreaga lui coroană nevăzută.





Te-am căutat şi Te-am găsit umbros;



cum să se lumineze soarele pe sine ?



căzut în lacul drept cu luciul gros



cu umbra lui de raze şi lumine.





Te văd mereu cu degetele ochi,



cu ochii ochi, cu umbra mea căscată



flămândă după trupul Tău necopt



ce cade peste noi cu umbra-i toată.





Te desenez aiurea pe asfalt



cu creta paşilor de jucărie,



să te desprind aiurea de înalt



să te încătuşez cu umbra-Ţi vie.