Poezie Flămând şi însetat

Din noapte Doamne mai chemat

Să vin la Tine-aşa cum sunt

Iar eu flămând şi însetat

Am ascultat de-al Tău Cuvânt,



Urcam spre culmi păşind semeţ

Cu gândul înspre nemurire

Pe viaţa mea s-a pus un preţ

Şi-a fost plătit de-a Ta iubire,



În urmă a rămas trecutul

Ca un coşmar ce-a dispărut

Când am aflat că viitorul

Este la Cel ce m-a făcut!



În adâncimi de mări uitate

Au rămas clipele ce-odată

Mi-au croit drumul înspre moarte

Fără să ştiu de Tine Tată,



Dar când aflat-am adevărul

Comoara ce-a nemărginită

Eu mi-am schimbat îndată drumul

Urcând spre patria cea sfântă!



Găsit-am o comoară-a vieţii

Cu sfinte şi dulci mângâieri

Şi-odată-n zorii dimineţii

Vom trăi-n cer în desfătări;



S-a deschis drumul însprîn splendoare

Cu flori de stele-n timp de noapte

Ce străluceau spre nemurire!

Şi mă chemau ca sfinte şoapte,



Am fost chemat de nemurire

Să urc grăbit s-ajung la poartă

La poarta de mărgăritare

Unde iubirea –n prag aşteaptă!



A fost cam greu să las jos tina

Căci s-a-nvechit, cântărea mult,

Dar ceru-mi oferi lumina

Ce m-a desprins de-acest pământ,



Şi ca un foc ce-ardea pe munte

Mi-a schimbat gândul într-o clipă

Şi uşurat urcam pe unde,

Plutind pe-a vântului aripă!



Plutind uşor atunci spre ceruri

Scăldat în raza de iubire

Cu dorinţă să rămân de-apururi

Cu Domnul meu în nemurire!



Pe culmi de vis înaintam în grabă

S-ajung la Ţara mult făgăduită

Să scap pe veci de-această lume oarbă

Şi să trăiesc o viaţă fericită.

6-4-2010gl