Poezie Pomul neroditor

Tu, pom rotat şi falnic cu umbră-nşelătoare,

frunzişul tău e verde,dar nici o roadă n-are.

La cei flămânzi şi însetaţi ce poposesc sub tine,

umbrirea ta deşartă de foame nu le ţine;

tot goi şi fără vlagă pornesc în pribegie,

mai însetaţi şi dornici să afle Pâinea Vie !



Tu,pom rotat şi falnic ce nu aduci rodire,

cu frunzele pictate să ducă-n rătăcire;

-capcană aruncată la margine de drum-,

să-ncânte trecătorii cu veacul de acum !-,

cât timp mai crezi că încă tu nu vei fi tăiat

şi aruncat în flăcări ca pomul cel uscat?!...



E-aproape secerişul şi Grădinarul vine...

Măcar de n-ai abate pe trecători la tine

Din drumul care urcă şi trece peste vreme,

ducând spre veşnicia chemărilor supreme

ce-ncep de la Golgota,cu Cel Crucificat,

al Cărui Sânge Veşnic şi azi spală de păcat !



Dar umbra ta-i otravă – ţi-e tată cel viclean –

Şi seva ta-i păcatul ce-nşeală an de an

Şi-aduce atâtea patimi şi-atâta vrăjmăşie,

ca să desprindă omul de-a cerului vecie.

Dar iată,Domnul Slavei – Cel mai presus de fire –

Ţi-a pregătit sfârşitul la-a doua Lui venire !