Poezie Adorare (1)

O Dumnezeu puternic, nemăginit şi mare!

Ce toate le-ai creat prin sfântul Tău cuvânt,

În pulbere smerită-ţi-aduc azi închinare,

Şi vreau o veşnicie să te ador, să-ţi cânt!



Tu eşti mai mult decât pot eu rosti cu vorba

Şi tot ce-aş vrea să-Ţi spun pare non-sens,

În lumile astrale... Te-aş căuta degrabă,

Dar nu Te poate ţine nici cer nici univers!



Inima-n adancu-mi Te adora cu putere

În taina, în tăcere... mă-nchin în faţa Ta

Că vreau să fac, o Tată! Aici orice mi-ai cere!

Iar inima Te roagă să nu mai pleci din ea!



Iar de va fi Slăvite... să vii acum în grabă,

Toată finţa-mi Doamne predată o vei afla

Mă lupt cu mine însumi că fără de zăbavă

Să stau şi să rămân pe veci... în voia Ta !



Nimic nu vreau o Tată din lumea trecătoare,

Decât salvarea sfântă a celor scumpi ai mei,

Doresc Impărăţia, cu patos, cu ardoare

Dar... m-aş simţi săracă acolo fără ei.



amin 29 mai 2010