Poezie Moartea-n oală

Elisei, iar la Ghilgal

S-a întors - cînd peste ţară,

Foametea făcea măcel

Şi pe toţi parcă-i doboară.



Şi îi zise lui Ghehazi:

"Pune oala pentru ciorbă

Să mănînce azi toţi fraţii,

Pînă noi mai stăm de vorbă."



Dar unul din ucenici

Fără să ştie deplin,

Din viţă şi dintre spini

A cules numai pelin.



Curcubete mult-a pus

În oala mare de ciorbă

Şi cînd să mănînce - (au scos),

Au văzut că e otravă.



"Moartea-n oală, Domnul meu!"

Strigară în cor

"Ştim căci la cuvîntul Tău,

Este ajutor!"



Şi-atunci Elisei a zis:

"Aduceţi făină!"

Şi în oală-a presărat,

Şi mîncarea-i bună.



O, şi-n vremea de acum

De-ar veni proorocul,

Căci Ghehazi, pune azi

Tot ce culege omul.



Unde-i robul Domnului

Ca să dea făină?

Ce-i din grîu, Cuvîntul Lui

Ce-aduce lumină?



Mulţi se otrăvesc la rînd

Căci nu este cine,

Să pună de sus cuvînt,

Pentru curăţie.



Vremuri grele traversăm,

Cin' mai strigă oare

Ca să vină Elisei,

Cu sfîntă-ndurare?



Dragii mei, nu zăboviţi,

Foametea e mare,

Dar Cuvîntul preţuiţi

Căci el, e salvare!



Iar de vreţi să adunaţi

De pe cîmp verdeaţă,

Nu culegeţi ce nu ştiţi

Căci noi vrem viaţă.



Haideţi azi, şi cîntăriţi,

Şi puneţi făină

Căci nu tot ce auziţi

Este hrană bună!



Cu puţin, venit de sus,

Ai putere mare

Dar de-otravă s-a pus,

Nu mai e salvare!



Deci vegheaţi, bucate sunt,

Dar călăuzire,

Vine de la Duhul Sfînt

Prin har de trezire!

amin