Poezie Au înflorit salcâmii...

Au înflorit salcâmii…



Au înflorit salcâmii,...din lizieră,

Şi brebeneii, atârnă în ciorchini,

Puţine zile… din viaţa efemeră,

Identice, cu florile de albi crini.



În aerul înviorat se răspândeşte

Balsamul lor plăcut şi parfumat,

Ce organismul nostru-l întăreşte

Prin inspiraţie când este savurat.



Aşa nectar e-n flori de brebenei,

Căci zumzetul de-albine, în alai,

Se-aude-n murmur vesel pe alei

Când strâng dulceaţa lunei mai!



Cea mai dorită miere, o prepară

În guşa lor cea mică, în colectiv,

Şi o păstrează-n fagurii de ceară

Ce arhitecţii îi clădesc alternativ.



E specifică în aromă şi gustoasă!

Mierea de mai e-un leac alinător,

Care-ntreţine, o viaţă sănătoasă

Lucrând ca şi balsam vindecător.



Şi fagurii, lucrarea unei măiestrii

Dovadă stau, c-avem de-a face,

Cu-acea enigmă-a unei gene vii

Ce-n faţa împlinirii, mintea tace.



Privind la forma lor hexagonală

Rămâi uimit de-atâta chibzuinţă,

Ce se materialzează prin iuţeală,

De-ai construi după a lor ştiinţă.



Căci Dumnezeul mare, Creator,

Le-a înzestrat… cu-nţelepciune,

Descoperită astfel... în fiinţa lor

Şi socotim, a fi chiar o minune!



Flavius Laurian Duverna

25 mai 2010