Poezie Caria

Caria





La-nceput e cât un vârf de ac

Cât să nu o bagi de seamă,

E ca un petec la un sac

Ce încetul cu încetul se destramă !





Şi oricât ar fi de mică,

Lăsată-n voie să dospească,

O dantură-ntreagă strică

Când smalţu-ncepe să-nnegrească!





Aşa e caria pe-un dinte,

Ca păcatul netratat...

Ţi-afectează-ntreaga minte,

Tot ce-i sfânt şi e curat.





Dar acum, ascultaţi-mă vă rog

Vegheaţi şi fiţi cu ochii-n patru!

Şi rugaţi-L pe Marele Stomatolog,

Să vă cureţe inima de tartru!





Căci El e singurul ce poate,

Să-ţi redea zâmbetu-napoi

Şi să refacă totu-n toate,

Ce Satan ştirbit-a-n noi!





~Amin~