Poezie Făţarnicul

“Nu vă înşelaţi: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va şi secera.“ (Galateni 6:7)



De ce te-ascunzi sub mantie de gală

Şi-n purpură te-mbraci când umbli-n lume,

De ce vopseşti trăirea-ţi astăzi goală,

Purtând o mască cu atâta fală,

De ce te-ascunzi mereu sub un alt nume?



Mă faci să cred cu vorba-ţi ca şi mierea,

Că eşti un sfânt şi vocea-Mi tremurândă,

Cu un suspin ea rupe azi tăcerea,

De ce mă faci să simt acut durerea,

Din Dealul Căpăţânii, încă-o dată?



De ce arunci cu pietre-n al tău frate

Şi te mândreşti cu viaţa ta perfidă?

De ce arăţi o falsă bunătate,

Când cauţi mereu să ai întâietate,

Tu, om hain cu suflet de aspidă?



Cand ai venit plângând atunci la cruce

Şi M-ai rugat să îţi ridic povara,

Mi-ai spus că nu mai poţi durerea-ţi duce,

Să-ţi iert păcatul şi în sfântu-Mi sânge,

Să te-noiesc, tu-n schimb, Mi-aduci ocara…



Să te mai cred? Acum că-ţi merge bine,

Să te mai rogi nu poţi, e greu păcatul!

De numele Golgotei ţi-e ruşine,

Te-ascunzi mereu şi te fereşti de Mine

Şi nu mai vrei să îmi asculţi azi sfatul…



Dar nu uita, tu om ce îţi spui frate,

Că va veni o zi de judecată,

Când vei plăti după-ale tale fapte,

Mă vei ruga să te întorc din noapte,

Dar prea târziu, sentinţa va fi dată.



Nu te-amăgi! Sub chipuri marmoree,

Într-o smerenie prefăcută, slută,

Eu văd ades Baali şi Astartee,

Din jertfa Mea făcut-ai epopee,

Din viaţa ta, un piedestal de Iudă.



25/05/2010, Barcelona