Poezie M-convins Doamne, Iubirea!

M-a convins Doamne, Iubirea



M-a convins Doamne, Iubirea

Că trăiam în rătăcirea

Unei vagi gândiri pierdute

Care-mi hrănea sufletul

Exprimându-mi umbletul

Multor planuri concepute,

Şi cu patos susţinute!



M-a convins Doamne, Iubirea

Că aflându-mă-n neştirea

Rostului pe-acest pământ,

Al lumei, ce-a fost create

Ca să stăpânească toate,

De Dumnezeu prin Cuvânt...

Ţi-am înţeles, glasul sfânt!



M-a convins Doamne, Iubirea

Căci neştiind, neprihănirea

Ce-a venită prin credinţă,

În Jertfirea din Calvar,

Nu ştiam că mi-a dat har

Pentru lupta-n biruinţă

Cu păcatu,-n consecinţă.



M-a convins Doamne, Iubirea

Că Tu ceri desăvârşirea

De la-orice copil al Tău

Ce-a intrat pe poarta strâmtă

Şi-n lupta mare se-avântă,

Pentru-a trece-al morţii hău

Din războiul, cu cel rău!



Flavius Laurian Duverna

24 august 2012