Poezie Ierusalim, Ierusalim...

Mureai în viaţa ta ciudată

ce nu avea nimic în conţinut,

n-avea nimic ridicol sau sublim.

Şi poate că nu L-ai văzut.

Ţi-a zis: " Eşti o cetate-asediată..."

şi-a plâns amar, cu voce-nceată:

" Ierusalim, Ierusalim..."



De-atâtea ori te-ai revoltat:

" Credinţă oarbă într-un zeu mut?

Nu vrem să credem, vrem să ştim!"

Şi poate chiar nu ai ştiut

că El c-un gest te-a cercetat,

cerşind o pâine, dezbrăcat:

" Ierusalim, Ierusalim..."



De-atâtea ori ai refuzat

să te arunci în poala Lui.

Te-ai împietrit şi ca un mim

ai refuzat să te supui

când Duhul Lui te-a cercetat.

L-ai auzit când te-a chemat:

" Ierusalim, Ierusalim..."



Poate numele tău e Pavel,

poate e Petru, Iacov sau Ioan,

poate e Iuda sau Nicodim...

Poate-i Matei sau Cristian

sau poate că e Daniel.

Azi, Domnul te cheamă la El:

" Ierusalim, Ierusalim..."