Poezie Zidesti... dar pentru cine?

Lucrezi la caramizi din greu,

Ca sa zidesti pentru posteritate

Oare asta-ti cere Dumnezeu?

Sa fii tot rob mereu, mereu?

Sau sa-mparti mila si dreptate?



Daca transpiri tot pentru fire,

Vlaga toata lucrului ce piere o dai.

Ce-ai strans, ce ai, se duce-i nalucire

In colb s-a prabusi a ta zidire

Ai sa ramai cu-n vesnic... vaiii !



Tot ce cladesti in lume trece

Comfort, avere, bani se duc

Doctoratele luate aici cu zece

Cand esti bolnav te lasa rece

Se pierd, se ruineaza si se duc...



Zidind castele de nisip aici...

Trudesti din greu dar... se surupa

Le calci, le-mprastii, si le strici

Si nu mai poti nicicum sa le ridici,

Apoi doar truda iti ramane dupa.



Sa nu fii rob Egiptului acum

Te smulge azi din crancena robie,

La caramizi sa nu lucrezi aici!

Credinta pentru ce sa-ti strici?

Ramai copil de Dumnezeu pentru vecie!



Lucreaza pentru vesnicia ta,

Nu risipi-n zadar a ta putere!

Aduna fapte bune pentru ziua grea

Cand incercata-a fi credinta ta,

Aceasta Dumnezeu iti cere!



Tu ce esti? rob sau fiu?Alege!

De asta atarna vesnicia ta!

Ca de zidesti aici spre-a drege

Privind mereu in noua lege

Tu har divin si mantuire-i capata!



amin 23 mai 2010