Poezie Ce-i de facut

Ce-i de facut?



Intr-o lume ce nu lasa,

Din al ei vacarm hidos,

Te asteapta zile grele,

Ce nu au decat ponos.



Pentru omul care duce

Un trai fara de probleme,

Ce nu are ochii blanzi

Si de cer nici ca se teme.



Pune peste constiinta,

Valul de nerusinare,

Ca de ce sa se ascunda,

Cand toti striga-n gura mare.



E ascunsa trista soapta.

Plange intr-un coltisor,

Cu frica sa nu se vada,

Ca mai e sub negru nor,



Pentru el, nimic nu-i sus,

Nu-l intereseaza-n viata,

Ca el stie ce-i de spus,

Si sta fara teama-n fata.



Dar acum cine cunoaste,

Vremea care se arata,

Si citeste printre randuri

Socotind o alta data,



Nu asterne neglijenta,

Peste haina nepasarii,

Cade cu toata fiinta,

Intregind clipa cercetarii.



Cu-asteptari ce se ridica,

Printre lacrime de dor,

Sa se gate timpul care,

Strange-al inimii fior.



Pentru cine azi mai geme

Sub al jugului robie,

De cu seara sta si cerne,

Grijuri pentru ce-o sa fie,



Si asculta ca un prunc,

De Cel ce l-a randuit,

Ca sa duca jos la semeni,

Un mesaj ce-i daruit,



Mai aduce la--nchinare,

Si pe cei care azi cred,

Si inalta ruga-n zare,

Cu ingerii care se vad.



Nu sunt singurii pe lume,

Vin si umple locul gol,

Unde-i slava ce-o masoara,

Trimisul Tatalui ca sol.



Si de te atinge harul,

Simti si tu ca-i simfonie,

In casa ce are feresti,

Dincolo in vesnicie.



Si poti sa te uiti agale,

Cu cutremur si uimit,

La ce e astazi pe cale,

Daca si tu te-ai smerit.



Iar de vezi peste-naltime,

Ce se-ntampl-acolo sus,

Sa te-astepti ca iata vine,

Un alai de Tatal pus.



Ca sa stranga fiecare,

Strop de lacrimi si durere,

Care au fost aruncate,

Peste rane cu putere.



Si sa faca deslusirea,

Cerului ce mai asteapta,

Sa primeasca intre porti

Pe cei scrisi in partea dreapta.



Ce e de facut cu viata

Cand aduce ne-mplinire?

Sa ceri de la El putere,

Pentru a pleca-n marire.



Amin