Poezie Plâng ochi-mi grei de-atâta aşteptare...

Am pus iubiri în tot ce ne-împresoară

Şi ne-am legat pe veci în lanţul lor.

Te mai iubesc... şi-o spun – a câta oară? –

Şi-ţi mai iubesc şi clipele de dor.



Tu ai plecat în lumea fericirii,

Eu am rămas în urma ta puţin,

Să prind în lacăt porţile iubirii...

Ştiu că m-aştepţi şi ştii că am să vin.



Mi-e timpul dor... şi neiubirea doare,

Secundele atârnă ca un chin,

Plâng ochii-mi grei de-atâta aşteptare.

E-atât de mult, acum, acest puţin.