Poezie Iubirea Domnului (2)

De a-nflorit în piptul tău o floare

La glasul Celui care te-a născut,

Nu numai ca o fiinţă muritoare

Ci ca un sfânt pentru necunoscut!



Atunci să ştii că cineva din ceruri

Iubeşte fiinţa ta de muritor,

Şi vrea să fii cu EL acol de-apururi

Iar El să-ţi fie veşnic domnitor...



De ţi-a-nflorit în pieptul tău o floare

Cea penetrat adâncul inimi

Să ştii că viaţa ta-i nemuritoare

Din ea porni un foc ce-n veci va fi!



Un foc care va arde-o veşnicie

Un foc al dragoste-i nemărginite

Iubirea Lui noi o simţim pe glie

Iubirea Celui ce s-a dus la moarte!



Cel ce-a murit şi-a înviat odată

aprinse-n dreptul tău un Univers

Te vrea cu El în Ţara minunată

El Dumnezeu la totul a dat mers.



Când vei simţii iubirea Lui măreaţă

În ochii tăi ca fulgerul de seară

Va lumina în tine o speranţă

Speranţa ce de lume ne separă!



Şi-atuncea-n ochii umeziţi de plâns

Vei intona cântări de mulţumire

Căci ai ajuns să fii în necuprins

Şi să trăieşti cu Domnu-n fericire.



28.04.2010 10:33:47