Poezie A fi... sau a nu fi...

Esti, daca crezi ca esti

Depinde de felul cum gandesti

Dca crezi ca traiesti, atunci traieste

Si scopul in viata iti implineste.



Esti, tot ce n-ai putut sa fii vreodata

Socotind ca ai inceput sa crezi dintr-o data

Fiindca toate au un inceput

Depinde cum ai inceput.



Esti, ceea ce gandesti

Insa nu poti toate sa le intelegi

In afara intelegerii tale

Este un Dumnezeu mare.



Esti tot ce ai visat vreodata

Daca stii ca-n ceruri ai un Tata

Care-ti poarta grija-n fiecare zi

Fara ca tu la asta sa poti macar, a te gandi.



Esti, asa cum n-ai mai fost

Viata ta a prins un rost –

Daca pe Domnul L-ai gasit

Sunt sigur – esti fericit.



Esti, un pom sadit langa o apa

Daca voia ta e moarta

Daca Duhul Domnul e-n tine

Soptindu-ti cum sa mergi in asta lume.



Esti lumina stravezie

O frumoasa floare pe campie

Daca gradinarul tau

Este Sfantul Dumnezeu.



Esti, un luceafar intre stele

Cel mai falnic intre ele

Daca faci tu voia Mea

Nu-ti va fi zadarnica truda.



Esti intuneric sau lumina

Negura sau zare senina

Toate acestea dragul Meu

Tin si de interesul tau.