Poezie Momente de cumpănă

Momente de cumpănă



În clipa Doamne ce-am strigat

Plin de-ardoare,-n pragul serii,

În sufletu-mi trist mi-ai turnat

Balsamul scump al mângâierii.



Şi-astfel, peste durerea cruntă

Cu spasmu-i crud, neîndurător,

Ţi-ai revărsat dragostea sfantă

De-a fi-n cercări mai răbdător.



De cuget, la Providenţa Divină

Ca Unul ce ştii tot de la-nceput,

Cum toate în viaţă au să treacă

Îmi reamintesc, c-astfel ai vrut.



O! De multe ori, prin suferinţă

Iubirea m-a-ndreptat spre Tine!

Şi-am constatat că-n rugăciune

Pot să mă-nalţ spre zări senine.



Şi-astfel îmi dai, puteri cereşti

În lupta crâncenă ce cu durere,

Aruncă, peste sufletu-mi trudit

Cercări, purtate în grea tăcere.



Şi-aş vrea constant să meditez

Mai mult la marea-Ţi bunătate,

Şi-adesea gândul să-mi împac

Că Doamne Tu le ştii pe toate!



Flavius Laurian Duverna

19 mai 2010