Poezie Ochii Tai si ochii mei

Deschide-Ti ochii, Tata

Priveste-ma o clipa

Sunt tarana Ta udata

Si-n picioare zdrobita



Nu merit nici privirea-Ti,

Nici iubirea-Ti mare,

Dar, Tata, inspre mine

Ochii Tai indreapta.



Vezi-mi starea in care sunt,

Simte-mi inima ce bate

Sterge-mi ochii, care plang

Si ma iarta de pacate!



Priveste-ma prin Fiul Tau

Prin jertfa Lui ce-mi sta in fata

In numele Lui vin acum

Si Te rog sa-mi dai povata.



Inima-mi plange de dor

Dupa sfanta Ta prezenta

Caci din pricina pacatelor

Prezenta Ta-mi lipseste.



Si cine sunt eu fara Tine?

Oricat de bine m-as tinea

Nu sunt nimic, nu am un nume

caci Tu esti mostenirea mea.



As vrea sa fiu macar un fir

De iarba, de nisip sau vant,

Dar ochii mei ma vad...nimic

Si cateodata...nici atat.



As vrea sa vad ce vezi si Tu

cand Te uiti in ochii mei,

As vrea sa simt ce simti atunci

cand ma privesti cu ochii Tai.



caci ochii Tai ma vad altfel

Cand eu ma vad un muritor

Tu vezi in mine un fiu al Tau

Cand eu ma vad un cersetor.



Dar ce e omul pan´la urma

Sa-l iei in seama, Tata?

Nu-i decat un vierme,

sau un fluture ce zboara



traieste o zi si moare

apoi se-notarce in pamant

Si ce ramane oare?

doar ochii Tai privind.



Privind la mine cu iubire

Privind la inima-mi saraca

Ma vezi exact asa cum vrei

Si imi iubesti fiinta toata.



Iar eu ma-nchin naintea Ta

M-arunc la sfintele-Ti picioare

Te laud azi ca m-ai salvat

Si-Ti sunt vesnic recunoscatoare.