Poezie salt peste îndoială

alergarea cere



vamă spre trudire



timpul nu se-ntinde paşilor covor



dimineaţa-şi lasă



zorii să deşire



ochii neagă zvonul dat urechilor





(peste gardul zilei se cocoţă noaptea



ucenicii simt treceri spre abrupt



moartă-n crăpătura cuiului din cruce-i



Raza răsărită din Necunoscut)





cine-a pus grădina asta de măsline



între noi şi viaţă ca o ‘mpiedicare ?



fug, aleargă-n graba veştii dimineaţă



sar peste grădină, sar peste frustrare





(paşii-n rostogol-uri



sar chiar peste fugă



graba regăsirii e ca o ştafetă



cu gura căscată mormântul se miră



cum îi sar intrarea



paşii ce în fugă



îndoieli deşiră)