Poezie Credinţă falsă,credinţă adevărată

Psalm



Din răsărit până-n apus

Vorbeşte Dumnezeu de sus

Pământu-l cheamă neâncetat

Un Dumnezeu adevărat



Din Sion ce întruchiparea furmusetii este

De acolo Dumnezeu el străluceşte

Dumnezeu vine şi nu tace

Naintea Lui un foc mistuitor se face



Vorba Lui ca şi tunetul răsună

Şi împrejurul Lui puternică-I futună

Strigă spre ceruri care sânt

El strigă spre întreg pământ



Creştinii adunaţi-I care sânt

Cu care am făcut un legământ

Atunci cerurile dreptatea o vestesc

Dumnezeu judecă pe cei care păcătuiesc



Ascultă poporul Meu şi voi vorbii

Ascultă Istraele te înştinţez să ştii

Nu pentru jertfe te mustru aşa

Căci jertfele sunt necurmat ’naintea Mea



Nu iau tauri din casa ta

Ţapi-n staulele tale voi lăsa

Ale mele-s dobitoacele de pădure

Fiarele din munţi cu miile de turle



Cunosc pădurea,păsări care sânt

Ce cântă cănturi sfinte pe pământ

Cunosc ce miscă totu în câmpie

Şi toate îmi înaltă slavă mie



De mi-ar fi foame –Omule n-as spune

N-as face asta să răsune

A Mea e lumea cu tot ce e pe ea

Oare carne de ţapi Eu voi mânca



Beau sângele de ţapi-te-ai întrebat

Eu Dumnezeu ce este adevărat?

O Omule tu judecă ia seama

Pân’ Dumezeu el te mai cheamă



Adu ca jertfă mulţumiri lui Dumnezeu

In orice clipă fă aceasta tot mereu

Juruinţele făcute Celui Prea Inalt le împlinerşte

Aşa face un credincios care iubeşte



Cheamă-Mă în ziua de necaz-cu tine voi fi

Te izbăvesc si tu mă-vei proslăvii

De faci asa te mangii si ocrotesc mereu

Să şti că-n ceruri ai un Dumezeu



Acelui rău vorbeşte Dumnezeu

Ce tot înşiră dreptarul Meu

Şi legământul Meu îl apre pe-a sa gură

Şi mustraea mea primeste-o cu ură



Cuvăntul Meu ce-am încercat aţi da

Tu îl arunci îl puni ‘napoia ta

Cu Hoţ de vezi tu te unesti la murdării

Tu te uneşti cu cei stricati în preacurvii



La rău dai glasul gurii tale ca un plug

Şi limba ta uneşti într-una-n vicleşug

Impotriva fratelui stai şi vorbeşti

Pe fiul mamei tale cleveteşti



Iată omule, ascasta ai făcut

Făcut-ai multe rele şi Eu am tăcut

Ti-ai închipuit că sunt ca tine

Că tolerez acea ce e rusine



Dar iată omule, te voi mustra

Naintea ochilor ţi le voi pune a sta

Luaţi seama oamenilor mereu

Voi cei care uitaţi de Dumnezeu



Ca nu cumva să va sfâsii în mania mare

Şi nu va fi nimeni s-aveţi scăpare

Cine-Mi aduce mulţumiri Mă proslăveşte

Cel care veghează-n calea lui-se Mântuieşte