Poezie Mincinosul şi minciuna

Omule nu ţine minte

Că minciuna n-are cinste

Minciuna este ruşine

Ea nu te duce la bine



Ca uleiul ea pluteşte

Deseori ea se găseîte

Cine minciună vorbeşte

Obrazul şi-l murdăreşte



Ca un fulg e de zapada

Spre pamant cand da sa cada

Repede insa dispare

Dupa forma care-o are



Ca nisipul e minciună

La culcare-I perină bună

Insă e perină tare

Când are omul sculare



Trei surori răul le ştie

Trei fără de omenie

Minciună şi viclenie

Si a treia făţărnicie



Cine a mintit o data

Şi-a mâjit viata toata

De omul care minţeşte

Toata lumea se fereşte





Faptele bune făcute

C-o minciună sunt pierdute

Minciuna de-I repetată

E deprindere formată



Dacă minţi ai rele feţi

Şi eşti vrednic xde dispret

A minţii este aşa

Pe altul al înşela



Cel ce are minciuni pe gura

Este ca si cel ce fura

Cel care o da din gura

Trebuie sa-I dea masura



Ca un glont de iute zboara

Sparge case chiar omoara

Mulţi în mana au Scriptura

Dar au minciuna pe gura



Minciuna-I viciu blestemat

De moarte marele pacat

Una-I deajuns de exprimat

Şi pentr-o viata esti patat



Minti cănd vorbă multă spui

Nici somn lung făr visuri nu-i

Decât minciuni să grăiesti

Mai bine ă nu vorbeşti



Plosca cu munciuni de duci

Prea departe nut e duci

Minciuna-I viciul scârbos

Nu-I la suflet sănătos



Minciuna o vorbă este

Care ea se pregateste

Fatarnicu-I gură mută

Face răui când te sărută



Mincinosul cu de-a sila

Face musca cât cămila

A minciunii lumânare

Arde pâna la culcare





Far character e credincios

Cand spune vorbele pe dos?

Ce este-n suflet este scos

Minciuna-l face vicios



Usor e a muta o floare

Nu insa a repara onoare

Spunând minciună, faci scrisoare

Prin care poate altul moare



Tatal minciunii voi îl stiţi

Facând minciuna socotiţi

Ciopliţi, clădiţi şi înfloriţi

Casa care s-o moşteniţi





Nu-I frumuseţe aici sub cer

Când omu-I fara character

Robit acesta nu-I liber

Lucrează pentru Lucifer