Poezie Sarea pământului (1)

„Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul,(...) nu mai este bună la nimic...” (Matei 5:13)



Când, Doamne, m-ai scos din salină,

Un drob colţuros,rece, frust,

Mi-ai pus în cristale lumină

Şi-apoi ,cu puterea-Ţi divină,

Mi-ai spus răspicat: Să dai gust!



Printre roci cea mai fără valoare,

(Cum stă lângă brad un arbust),

Vedeam că sunt slab, nu sunt tare,

Dar Tu-ai pus în mine valoare

Şi am ce n-au ele: am gust!



Urmându-Ţi, Stăpâne, porunca

Merg astăzi pe drumul îngust

Căci asta mi-e slujba, mi-e munca,

Să dau din mine ce-i bun ca

În juru-mi să simtă: am gust!



O lume de-arome avidă

Mă crede probabil vetust

Văzându-mi privirea candidă,

Dar ea este cea insipidă

Şi eu pot să-i dau ce am: gust!



Sunt drobul cu sarcini precise,

Crescând în lucrare robust

Aşa cum de Tine decis e,

Şi-atent la ceea ce scris e:

Să nu pierd, să nu pierd din gust!



Amin

Vulcan, 27 oct. 2012