Poezie Doar Tu (2)

“Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.” 2 Corinteni 4:10



Doar Tu îmi auzi suspinul tăcut

Şi simţi cât de singur sunt astăzi, Isuse,

Doar Tu ştii ce-nseamnă să fi un căzut,

Să pierzi tot ce-ai fost şi tot ce-ai avut,

Să plângi după vremuri apuse.



Doar Tu înţelegi ce trist astăzi sunt

Şi vezi cum amurgul mă-nvăluie-n noapte,

Doar tu ştii Isuse al lebedei cânt,

Plutind undeva între cer şi pământ,

Stingându-se-n tainice şoapte.



Doar Tu îmi asculţi astăzi glasul pierit

Şi-mi alini cu blândeţe amara-mi durere,

Doar Tu m-ai primit când toţi m-au hulit,

Iubire divină, iertare-am primit,

Mi-ai dat Domnul meu mângâiere.



Doar Tu Te-ai oprit când zăceam eu lovit,

Căzut în ţărână, de toţi blestemat,

Doar Tu, scump Isuse cu milă-ai privit,

Tâlharul din mine atunci a murit,

Căci viaţă din Tine mi-ai dat.



Doar Tu-mi eşti alături, de-i bine, de-i rău

Şi-mi spui zi de zi să mă încred în Tine,

Doar Tu îmi eşti sprijin atunci când mi-e greu,

Doar Tu mă iubeşti aşa cum sunt eu,

Trăieşte Tu Doamne, în mine!



14/05/2010, Barcelona