Poezie Dor împăcat

Dor împăcat



Cuvine-se iară să cânt primavarii

Lăuta-mi fac punte la orele serii

Cu fragedă haină cuvinte veşmânt

De ceruri răpit se-ntâmplă că sunt.



Mă farmecă rostul de mult întocmit

Natura mă-nvaţă pe tonu-i smerit

Că totul se trece şi-nvie subtil

Oriunde o floare zâmbeşte-n april...



La margini de timp în spumă de rouă

Renaşte întregul în haina cea nouă,

Fiorul de ceruri sărută-nflorit

Bătrânul pământ în ochi odihnit,



Ogoarele-mi aspre în verde irumpă

Şi setea vremelnic fântâne îmi sapă,

Sub brazde adânci la vechi adăpost

Respire urciorul ce-odată am fost...



Mă soarbe-n aminte un ciob de arsură

Albastru privind din ochi de răsură

Când ruga mă trece prin vad de cuvinte

În blânde întoarceri de dor învelite,



Petale de timp se scutur solemne

Trecutul acopăr şi clipei pun semne

Fac pod neuitării din torţe ardente

De gânduri perechi, cu trup de cuvinte.



Castani foşnitori mă scot din visare

Cald vântul le suflă în flori-lumânare

Văzduhul grăbit cu baieri descinse

Mi-aşterne pe prag parfum de narcise



Şi-uimită se-anină privirea de zare

Cum stol de cocoare, în plină mişcare

Statornic despică năframe de nori

Cătând răsăritul sămânţei de sori!



Rămâne-vor vii cântări nesfârşite,

Fără nume izvoare zâmbind indulgente

Întâmplării c-am fost de april fermecat

Când …altă lăuta cânta-va un dor împăcat.



30.04.2010