Poezie Judecată (5)

Judecata

de Octavian Sarb



Isus intra in cetate,

Ierusalimul cel robit,

Toti se-ntreaba, la o parte:

Cine e, de ce-a venit?



Este El, Mantuitorul,

Mesia Cel profetit!

Striga tare tot poporul,

Ce din tara a venit.



Isus, calare pe-un magar,

Plange-ncet pentru cetate:

"-Daca-ai fi știut ce dar

Ai primit, sa scapi de moarte.



Mandria, insa, te-a orbit,

Iara, viata ce ti-e scrisa,

Nu e buna de primit,

Caci de Lege-i interzisa!



Asa socoti, si-asa insisti,

Caci, demult, e ceru-nchis,

Iar proorocii fantezisti,

Alta Lege ti-au descris.



Farisei si carturari

Stau de multe generatii,

Cu cerbicele lor tari,

Inventand elucubratii.



Cum, ca ei sunt cei alesi,

Iar, poporul blestemat

Invatat-a de la persi,

Alte legi ce le-au urmat.



Nu mai stiu de zeciuiala,

Si, din izma si marar,

Dau, asa, de mantuiala,

Nu cum zice Legea, clar.



Ca, Sabatul l-au calcat,

Rupand spicele de grane,

Pasii nu si-au calculat,

Cum algebra lor o spune.



Eu, in lume am venit,

Ca sa vi-L arat pe Tata,

De la Mine n-am nimic,

Toate Mi Le-a dat de-a gata!



Mai am un lucru de facut,

Trebuie sa beau Paharul,

Ce incet voi L-ati umplut

Calcand Templul si Altarul!



In trei zile, cum am spus,

Va voi face-un Templu nou,

Si-n El, sangele adus,

Este-al Meu, nu e de bou!"



Oradea 03 Aprilie 2010.