Poezie Ioan 3 : 16

I o a n 3 : 16



1 Cind pe viata mea

Credeam ca sunt stapin,

Si faceam din ea

Tot ca un hain,



2 Cind nu ma gindeam

Ce urmari vor fi,

Ci, continuam

Pina intro zi,



3 Cind ceva deodata,

De neexplicat,

Parca ma invita,

Intr-un loc curat



4 Nu stiam ce este,

Nu puteam sa stiu,

Nu stiam ca-I Domnul,

Si ca este viu.



5 Si din clipa ceea

M-am cutremurat,

Cugetind la ceea

Ce iera pacat.



6 Caci pina atunci

Nu avusem gindul,

Uite cum o duci

Legat cu pacatul.



7 Si nu doar legat,

Ci inlantuit,

Caci nu m-a lasat,

Raul cel cumplit.



8 Eu continuam,

Si il tot slujeam,

Si nu observam,

Cit de jos ieram.



9 In dureri si chin

Mereu ma aflam,

Capul sus sa-l tin

Nu il mai puteam.



10 Ierau zile grele

Si oftam mereu,

Faceam de-ale mele

Si-ascultam de eu.



11 Dar Cel cu invit

Imi tot propunea,

,,Vino, ia Cuvintul

Si alege calea”.



12 Acceptind invitul

Dar inca umblind,

Unde bate vintul

Si calcind prin blid



13 Pina cind in groap

Iera ca sa cad,

Dar m-a prins o mina

Ce m-a ridicat.



14 Totusi am cazut

El, s-a indurat,

La fel a facut,

Iar mina m-ia dat,



15 Iera mina Celui

Ce m-a invitat,

Pe o cale dreapta

Fara de pacat.



16 Si din croap-adinca

Mare-ntunecata ,

M-ia redat viata

Fara nici o plata.



17 Este El stapinul

Domn si Imparat,

Ce ne-arata drumul

Pe car-de umblat



18 El Hristos Isus

Mielul fara vina,

Ne invita sus

Unde-i doar lumina,



19 De iti face tie

Azi acest invit,

La facut si mie

Si eu l-am primit!





A m i n !