Poezie Idoli şi urâciuni

IDOLI ŞI URÂCIUNI

09.05.2010 (1 Împăraţi 11:1-13)



Cad în genunchi şi ard în lacrimi…

Ruşinea e coroana mea

Din vremea când musteam în patimi

Şi lumea strâmbă mă iubea.



Am fost o vreme rob al firii

Şi păcătos, şi vicios,

Am fost un înger al pieirii

Şi Solomon neputincios:



Femei mărunte mi-erau zeii

Şi pofte stinse-n stropi de iad,

Eram ciocanul dat scânteii,

Peniţa cu venin din jad…



Eram trufaş şi fără minte,

Făceam şi desfăceam poveşti,

Cu gheare lungi şi glas fierbinte

Femeia mă storcea în cleşti…



Aveam o minte rătăcită

Pierdută-n idolii măririi,

Maşini şi lux, şi bani din mită

Erau balanţele iubirii…



Aveam ca zei televizorul,

Maşina din garaj şi casa,

Şi contul, telefonul, zborul

Spre alte ţări, dar cu amanta…



Alcool, tutun şi droguri fine,

Bijuterii şi haine scumpe

Erau ca „îngeri” pentru mine,

Iar cei săraci mi-erau un ghimpe…



Aveam ca idol doar răsplata

Plătită gras în bani-putere,

Şi dumnezei aveam de-a gata -

Îi cumpăram - c-aveam avere…



Dar a venit o zi din toate

Când a bătut la uşa mea

Un Om ce-avea în mână-o Carte:

Sfânta Scriptură se numea…



În Carte l-am găsit pe David

Şi pe-al său fiu ce-mi semăna:

Prin aroganţă şi trufie

Nelegiuire secera…



Eu imitam doar moda lumii

Prin idoli, urâciuni şi bofte,

Eram un sclav al decăderii

Un Solomon nebun de pofte…



Şi Cartea-a limpezit privirea

Pierdută-n „of-uri” nebuneşti

Şi mi-a adus Înţelepciunea

Ce doar în Dumnezeu găseşti.



Pe mine-a picurat iubirea

Din Sânge Sfânt lipit de Cruce,

Iar Dumnezeu şi-a-ntors privirea

Spre păcătosul care plânge…



L-am auzit atunci pe Domnul:

„Revino, viaţa te aşteaptă!”

Sfârşit mi-a fost atunci tot somnul,

Păcatul şters mi-a fost îndată!



Şi L-am urmat în veci pe Isus,

Pe Tată, Fiu şi Duhul Sfânt

Şi ridicat sunt din abisul

Negrului iad de pe pământ.



Îţi mulţumesc doar Ţie Doamne,

Tu Unic eşti, căci Dumnezeu

E doar Iubire şi Iertare

Şi Ascultare-n veci de veci!

AMIN.