Poezie Smerenia (3)

Smerenia e haina de noblete,

O poarta numai cel ce e intelept

Cel ce pricepe bine, pe indelete

Ca tot ce spune Dumnezeu e drept!



Cum sa accepti tu drumul coborarii?

Cind toti sa urce se silesc mereu,

Urcarea, tine minte-i drumul firii

Cand te smeresti, esti fiu de Dumnezeu.



Isus umblat-a-n umilinta pe pamant

El s-a plecat spre fiecare jos in colb

In staul s-a nascut, era ascultator si bland,

A ridicat pe cel cazut, vedere dat-a celui orb



Un ban Ei n-a avut sa puna pentru dare

A flamanzit mereu si a suferit de frig

El nu si-a strans avere in hambare

S-a dat pe Sine pentru al tau castig



Iar cand muri, nici un mormant n-avuse

In mormantul altuia El fost-a ingropat,

Dar Duhul, la avut fara masura!

Toata putera-n cer si pe pamant Lui i s-a dat.



Smerit, inseamna sa fii credincios,

In lucrul tie aici incredintat

In toiul luptei sa te avanti zelos

Sa te pastrezi de lume ne-ntinat.



Smerenia in lume,nu-i dorita

Ca ea te arunca-n conul cel umbros,

Un om smerit e cumpatat in toate

De lume e etichetat "neinsemnat, nevaloros"



Smerenie, cata tarie se ascunde in tine!

Sa poti duce ocara, prigoana si dispret,

In drumul tau, tu te jertfesti,faci numai bine

Tu nu astepti rasplata, mereu iubesti, indrepti.



Smerenia e drumul catre biruinta,

N-ai sa gresesti mergand pe calea ei

Drumul are un final, un scop, o tinta

Te duce drept in cer, deci:" mergi pe el!"



amin nov.2008