Poezie Să nu uitaţi de mine...

Am pus în voi iubirea şi grija de părinte.

Am ocolit tot răul, scoţându-l din cuvinte

Să nu vă-ntine viaţa, să nu-i simţiţi durerea.

În voi mi-a fost speranţa şi voi mi-aţi fost averea.



La tot ce v-aţi dorit m-am aplecat s-ascult

Şi-am încercat puţinul să-l fac să fie mult.

Cu peticul din coate am alungat nevoi.

V-am apărat cu trupu-mi de vânturi şi de ploi.



V-am împărţit averea ce bob cu bob am strâns

Şi v-am zâmbit şi-atunci când sufletu-mi a plâns.

Am pus în voi speranţa că singur n-o să fiu,

Dar aţi plecat... şi-n juru-mi s-a adunat pustiu.



Să nu uitaţi de mine... atâta cât mai sunt.

Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt

Să ştiu ce e cu voi, să ştiu că sunteţi bine...

Şi bucuria voastră mă ţine şi pe mine.