Poezie Nu te-ndoi (1)

Nu te-ndoi pe calea de credinta,

Caci indoiala naste necredinta.

Fii credincios in orisice-ncercare

Si izbavirea atunci iti va fi mare.



Sa rabzi in incercare,e un lucru mare

Si daca vei rabda pin la sfirsit,

Cuvintul spune:

"Bun vei fi gasit!"



Daca astepti smerit in incercare,

Tu vei rabda ispita grea,

Biruitor tu vei scapa

De gheara poftei rea!



Numai de ai credinta in Domnul tau iubit

Si nu esti de inndoiala coplesit,

Tu vei vedea lumina la capatul de drum,

In urma vei lasa a suferintei scrum.



Caci indoiala nu asteapta

Si de o lasi sa intre-n viata ta,

Cu siguranta,ea-si va face-n tine

Lucrarea sa.



Sa nu lasi indoiala sa-ncolteasca

In mintea ta sub niciun fel,

Sa zmulgi indata indoiala,

Sa fii statornic-n al tau tel.



De ai ales o cale de credinta,

Tu loc pentru-ndoiala sa nu ai,

Caci ea iti tulbura credinta,

Iti pune piedici sa nu ajungi in Rai.



Sa fii statornic,hotarit pe cale,

De vrei bogat si fericit sa fii,

De bogatii ce sus te-asteapta,

De fericiri,ce niciodata nu se vor sfirsi!



Sa nu te-asemeni niciodata

Cu valul marii tulburat,

Inpins de vint incoace si in colo.

Credinta unde-i? Ai uitat?



Adu-ti aminte-ntotdeauna,

Ca orice fel de indoiala ar veni,

Credinta-n Domnul tii Ancora,

Cu ajutorul ei ,nu vei pieri!



Amin!