Poezie Casa Tatălui Meu

CASA TATĂLUI MEU

02.05.2010 (1 Împăraţi 6:1-13)



Cu gest timid m-atinge fin pe mână

Şi-o mângâiere e suflarea lui…



Mă-ntorc, uimit,

Şi-n vii sclipiri se-adună

Privirea-i de copil nedumerit:



„Pot să te-ntreb?” – mă iscodeşte tandru

Şi-l salt uşor în braţe să-l cuprind,

E ca un fulg, că-i încă copilandru

Şi-n ochii-i mari mă văd, uimit, privind…



„Ce te frământă, micul meu bărbat?”

Îl iscodesc în glumă, ca-ntr-o joacă –

Dar el, un suflet bun, imaculat,

Îmi prinde-n palme faţa şi mă iartă:

„Te-ntreb pe tine tată, că tu şti

Şi spune-mi sincer, fără de tăgadă,

Unde se culcă Domnul Dumnezeu,

Şi unde-i Casa Lui Adevărată?”



„Adresa-I vreau s-o ştiu

Căci vreau să-I scriu,

Să-i mulţumesc de toate

Şi de tine…

Să-i mulţumesc de mama

Şi să-i spun că frăţiorul meu ţine la mine!”



Privesc cu lacrimi chipul său bălai

Şi-l văd că-i cât o inimă ce bate,

Nu-ntrece cu-nălţimea sa un pai,

Dar mare e dorinţa ce-l răzbate…

„Andrei, iubitul meu copil,

Dar Dumnezeu este aici, chiar lângă mine,

Hai, strigă-l, şi-ţi răspunde negreşit,

Prin Duhul Sfânt va locui cu tine!”



Ce Casă are Dumnezeu?

Răspunsu-i simplu şi e scris în Carte:

El este-Atotputernic şi-i mereu

În tot, în toate şi în sfinte fapte.



El este sus, pe Muntele Sinai

Şi-i jos, în Cortul Întâlnirii,

Şi-n Templu, dacă nu ştiai,

A stat în vremea bună, a iubirii.

L-au supărat şi a plecat,

Dar ne iubeşte mult prea tare,

Aşa că El, pe Isus ni L-a dat:

Prilej şi Cale de-mpăcare.



Acum, când noi vorbim de EL,

Când Îl iubim şi-I ascultăm porunca,

La noi în casă-i Casa Lui,

Şi Rugăciunea-i numai una:



„Ne iartă Tată când te supărăm

Şi când uităm de-a Ta promisiune!

Cu lacrimi, astăzi, Te rugăm,

Umili, smeriţi, în plecăciune:

Vino acasă-n sufletul meu gol,

Umple-l cu dragoste şi pocăinţă,

Prin Harul Domnului Isus

Judecă Tu a noastră umilinţă!

Vino, azi, Tată şi-n iertarea Ta

Ne cântăreşte inima şi gândul

Şi du-ne în Împărăţia Ta

Acolo-i CASA mea, spune Cuvântul!”

AMIN.