Poezie Desăvârşire

Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul

Frunzelor ce cad, sau ce rămân...

Din anotimpul meu se scurge amăgitul

Mirajului cântat, pe care azi îngân.



Lângă ferestre albe văd păsări azurii,

Îmi zboară un oftat din dorurile multe...

Lângă ferestre, eu...cu ochii plumburii

Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.



Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit

Dincolo de el, îmi amintesc trăirea...

Să fi rămas acolo, nu am fost menit

Şi l-am păşit atunci când mi-am simţit venirea.



Vorbesc de două lumi ce eu am cunoscut;

În două nume fost-am, în ele amândouă...

Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,

Şi-am desluşit soarele când plouă.



Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul

Florilor ce sunt şi altora ce vin...

Din anotimpul meu născându-se doritul

Trăit strălucitor ce mă lasă plin.