Poezie Lăuntrica dorinţă

Mă doare timpul pe care îl aştept,

Mă doare aşteptarea...

Timpului nu-i pasă de eşti sau nu deştept,

Şi îţi rezervă provocarea.



Mă dezbracă florile unde cântă mierea,

Taine şoptesc frunzele în aşteptarea vremii...

Dezgolit în trupul ce-şi scrie acum durerea,

Peste care cade rugăciunea serii.



Mai senin astăzi, mai mult ca ieri şi mâine,

Cerul meu de vise de cristal

A avut dorinţe celeste şi păgâne,

Din adânc venit şi ajuns la mal.



Soarbe dimineaţa tristeţea din fiinţă,

Acum nu mai am de ce să mă grăbesc...

Una am avut... o singură dorinţă

Şi cerul a-mplinit-o pământesc.