Poezie Balada unuia ca tine

Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,

Nu am iubit şi nici n-am fost iubit...

Mereu fost-am îndrăgostit,

Când prea roşcat, brunet, sau poate blond.



Nu am cules doar o singură floare,

Nu m-am oprit doar la frumos şi blând;

Ori mult am mers, ori mult prea stând,

Am cunoscut şi dulci şi-amare.



N-am fost vreun prototip care să-l placi,

Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...

Tot de isteţ pe cât am fost de bleg,

Printre bogaţi şi printre săraci.



N-am fost văpaie, dar nici un invizibil

Şi am trecut prin vieţile a mulţi...

Lipsit fiind, le-am dat tot la avuţi

Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.



Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...

Nu caut să mă vezi, sau să mă şterg.

Nu stau... dar, poate nici nu merg,

La fel ca toţi şi unic prin trăire.



Mă poţi cunoaşte dacă te uiţi în tine.

Sunt genul cel iubit şi cel respins...

Pe cât de intangibil, cât cuprins,

Ascuns, sau la vedere, întru sine.