Poezie Nu-ţi aparţine soarta!

Minţită a fost iubirea mea pe când iubeam...

Cântau cocori şi corbi sub cerul moale;

M-am dăruit apoi spre siderale,

Din grija ce o resimţeam.



N-am fost să trec decât pe unde plânge vara,

Din griurile de pe paleta de culori

Răzbit-au ochi pătrunzători,

Pictaţi numai când vine seara.



Nu am ales pe cineva să-mi fie special...

Mi-a fost ales pentru-a-nvăţa iubirea.

Nici ochii şi nici mintea nu uită amintirea,

Nici spiritul, de-ar fi chiar glacial.



Când ţi-e permis pe el ca să iubeşti,

Nu poţi negocia, sau cere altul...

Nu poţi rezilia sau arde pactul,

Pe care vrei aici să-nlocuieşti.



Îţi este dat ca să iubeşti şi-atât.

Tu n-ai puterea să hotărăşti pe cine...

Nu poţi opri, sau ignora pe-acel ce vine,

Fie frumos, sau poate chiar urât.



Schema ta de viaţă nu e planul real.

Tu l-ai uitat când ai venit pe lume;

Zadarnic îţi pui soarta în albume,

Doar unul e autentic şi legal.