Poezie Anotimpurile vieţii-s rânduite

Anotimpurile vieţii-s rânduite



Anotimpurile vieţii-s rânduite,

De Preasfântul nostru Creator

Poartă-n ele un mesaj divin,

Din trecut, prezent şi viitor.



O, ce frumoasă e pădurea,

De pe deal şi din câmpie,

Când în fiecare toamnă,

Poartă haina ruginie.



Haina aceasta seculară,

Totuşi nu e învechită,

Îmbrăcată-i an de an,

Nu-i de modă depăşită.



Sub copaci ninge cu frunze,

Desprinse din ramul lor,

Cad pe rând cu nostalgie,

Pe pământ aştern covor.



La-nceput au fost un mugur,

Pe o creangă din copac,

Apoi frunze înverzite,

Adăpost, umbră şi leac.



Sub frunzişul ruginiu,

Cărăbuşii se adună,

Pregătindu-se de iarnă,

Ce va fi un timp stăpână.



Pleacă păsări migratoare,

Maiestos e zborul lor,

Le e dor de ţări mai calde,

Pân” la anul viitor



Şi tot meditând la frunze,

La insecte, păsărele,

Mă gândesc cu-nfiorare,

Cum trec şi zilele mele.



Dar ce har să-mi amintesc,

Ce e scris în Sfânta Carte,

Dumnezeu a hotărât,

Scop şi vreme pentru toate.



Va trece şi toamna asta,

Şi vremea ninsorilor,

Vine iarăşi primăvara,

Timpul învierilor!



de Teodor Groza

27.10.2012

Vişeu de Sus