Poezie Scriu!

Scriu cât de mult mă doare şi nu pot să măsor

La cât aş vrea s-adorm în infinitul zbor!...

Scriu cât de puţin viaţa m-a alintat vreodat’

Şi câte tot ea mi-a luat...



Scriu cât de fericită-am fost plângând

Cum lacrimile s-au trasformat în rând...

Scriu cât de puţine zâmbete-am păstrat

Şi cum haina suferinţei-am îmbrăcat.



Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine

Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...

Şi scriu cât de puţin am fost în ochi privită

Îmbrăţişată, înţeleasă şi iubită.



Scriu cât de mult se plăteşte-un vers

Cântat de-al inimii nucleu neşters...

Scriu cât de vag şi de puţine-am strâns,

Comorile de lut ce mi s-au stins.



Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...

Câte poveşti am strâns doar într-un an...

Câte rezerve de nădejde mi-au rămas

Şi câte taine stridente fără glas.



Mai scriu şi depre ea şi despre el...

Scriu încă de suflul meu rebel...

La cât de multe el a renunţat

Să fie într-o Carte înregistrat...



Scriu cât de mult aş vrea să se oprească

Şi totodat’ neîncetat să crească...

Durerea şi iubirea la un loc,

Sădite-n al inimii boboc.



Şi tot mai scriu şi peste mine scriu

Cât timp aici vremea mă ţine viu...

O lecţie de viaţă m-a înălţat în zbor

Şi m-a-nvăţat în timp durerea să-mi ador...