Poezie Epistola celor neiubiţi

Mai trece iarăşi un veac de suferinţă,

Ei sunt cei neiubiţi ce luptă în fiinţă;

Voi oameni, oare nu tânjiţi s-aveţi

În orice seri şi dimineţi,

Dragostea dată de căinţă?...



Tulburător privesc la cei trudiţi cum zac,

Ei sunt aceia îmbrăcaţi în sac;

Voi oameni, oare nu ştiţi ce e iubirea

Descătuşată din simţirea,

Acelora, care lumeşti nu se mai plac?...



Mai trece încă vreme de durere,

Ei sunt aceia care aici nu-şi fac avere;

Voi oameni, oare nu cunoaşteţi diferenţa

Dintre acei care-şi dau încă corijenţa,

Şi alţii clădindu-şi suflul ce nu piere?...



Numai un Dumnezeu este în noi, întotdeauna,

Pierzi zilele, una câte una;

Numai la viaţă-am fost chemaţi şi nu la moarte

Numai păcatul neiubirii ne desparte,

Răpindu-ţi clipele pân’ nu mai e niciuna.