Poezie Semn de întrebare

Motto: "Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul" 1 Corinteni 13:4-7



Suntem prizionerii propriei nostre vieţi

Şi nu cunoaştem Calea, deşi o predicăm;

Nu ne-mbătăm de vin, dar trăim ca beţi

Cerem pe Înaltul pe care-L lepădăm.



Să ne-nţelegem viaţa, este lucru mare!

Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună...

Tot ce trăim în viaţă poate fi eroare,

Iar adevărul nostru poate fi minciună.



Ape de amar bem în zile bune...

Orice întâmplare dă trepte şi testări;

Ziua bună-i răul cu bucurii nebune,

De nu cunoaştem Cartea, pierim în cugetări.



Ne suntem captivi nouă prin necredinţa noastră;

Omul a fost dat să-nveţe să discearnă!

Clipa roz de viaţă, e de fapt albastră,

Iară primăvara este mai mult toamnă.



DEPRESIE e-un vultur menit a te opri,

Când găsit-ai drumul care mult te spală

În timpul cel puţin ce-a murdărit A FI,

Ţinându-te departe de-a curăţirii şcoală.



FRICA ţi-e duşmanul!... Şi nu viaţa grea,

Ce a fost să-ţi fie pentru-a fi etern...

Nu sluji deci fricii şi luptă-te cu ea

Şi alungă răul în chipul cel mai ferm!



Fiecare pas este încă-o treaptă

Spre Împărăţia la care-ai fost chemat.

Supune-te mustrării, căci Judecata-i dreaptă

Şi nu te clătina când ştii ce-ai semănat.



TRĂDARE, DEFĂIMARE, POFTĂ, NEIERTARE

Din timpurile vechi au robit mulţimi...

Tu nu-ţi lăsa credinţa – scutul de salvare

Şi fii fericit în vremea când suspini.



Când iubeşti pe Domnul simţi împovărare...

Mare este premiul de ajungi la el!...

Drumul înspre VIAŢĂ e presărat cu sare

Şi ce dulce este drumul cel mişel!



Să nu stai vreodată bazat că eşti curat,

Sau să zici la alţii că legea ta e bună!

El nu e ca tine, iar Legea nu-i stigmat

Să o vezi prin semne şi să nu rămână.