Poezie Şoapte de primăvară

Şoapte de primăvară



Vechi astru ce darnic împarte lumina

Ma-mbie să fiu trecătoare deplină,

Culorii ce curge din roua lucindă

In verdele fraged din iarba plăpândă.



O clipa şi veghea cu versul o schimb

Când Haru-nfloreşte cuvântului nimb,

În limba iubirii să-mi scutur bobocii

Petale să ningă cum lanuri din macii...



Toate mă cheamă şoptindu-mi cu dor

Când umbre pe dealuri încet se scobor,

Să iau primăverii un colţ cu-mprumut

Tăgada în schitul de taină să-mi mut



Şi vântul şopteşte în scurte ocoluri ,

Ciorchini destramând ca fulgii din nouri

Că flori înnoptate zâmbesc resemnat

Şi-n slavă răsună: Hristos A Înviat!



Freamătul viu simt şi truda fecundă

Ca focul ce arde în inima-mi blândă

Duh nevăzut, magic pe toate le-nvie

Superb le-noieşte şi scoate-n pruncie...



Las cântu-mi pe pragul candorii,

În rouă rămân trecătoare culorii,

Cu verdele fraged din gând neuitat

Şoptesc tuturor: Hristos A Înviat!



29.04.2010