Poezie Cu gândul la cer

Adânc pătrund în tine bucurie

Când mă gândesc la lumea viitoare,

Străbat cărări, dorind o veşnicie

Acolo fiinţa mea-i nemuritoare!



Chiar biciuit să fiu pe vârf de munte

De vântul care des îmi dă târcoale;

Atâta timp cât Domnul e în frunte

Voi fi biruitor pe-al vieţii cale,



Săpat în tălpi de muchii ce-s tăioase

Mă urc, de şi e greu spre infinit…

Ştiind c-am să găsesc câmpii mănoase

Cu-Acel’ ce pentru mine s-a jertfit.



Din pieptul meu ţâşneşte-o bucurie

Ca flacăra ce arde în cuptor;

Şi-n mine vreau să ardă-o veşnicie

Unde voi fi cu-al meu Mântuitor



Cu Acela care a murit pe cruce

Voi fi odată-n ţara minunată!

Chiar buzele uscate de-ar ajunge

Am să-I păstrez o inimă curată!



Numai aşa voi fi în nemurire

De voi trăi viaţa pentru Domnul

În mila Lui voi fi sus în mărire

Acolo Domnul ne-a pregătit locul,



Acolo vom simţii noi bucuria

Ce-n inimă de-aici ne-a inundat,

Cu Domnul vom petrece veşnicia

În preajma Lui vom fi neâncetat.



4/28/2010 9:35:06 AM