Poezie Strigarea

Strigarea







Strigarea,e gata sa se auda,

Si ostiile de ingeri

Sunt gata ca sa sune ,

Din trambita rasunatoare

A Celui Prea Inalt.



Tot cerul este in pregatire,

Si Mirele e gata ca sa vina.

E chiar la usa !

Dar zaboveste o clipa...

Oare din a cui pricina ?



N-am semanat,noi numai negheina?

Si am zidit doar fan si paie,

In loc de pietre scumpe,fratioare?

Mi se pare,ca degeaba

Mergem noi la adunare.



Nu traim in unitate,

Fapte bune,rugaciuni.

Ci din contra...

Vrajmasie,ura si minciuni.

Sunt putinele roade,



Ce mereu le cultivam,

Le udam,si ne-nvatam

Cu sa le amenajam,

Si sa spunem,nu-s pacate

Si deaceea trebuie,pastrate.



Putin sunt cei ce azi nu cresc,

Asemenea plantetii,

Acestia nu se amagesc...,

Ci lupta,cat e ziua mare,

Sa le starpeasca azi pe fiecare.



Biserica jos pe Pamant,

Este in atipire,de necrezut...!

Si mic si mare,si batranii

Mai dorm in nepasare,

Ba chiar aici,in adunare.



Isus prin Duhul Sau Cel Sfant,

Striga azi desteptare:

Treziti-va caci in curand,

Printul Divin pe nori apare.

Cu Indurare,sau Alungare...?