Poezie Nevegherea

Nevegherea.





de:Bejenar Valentin



Azi inima mi-adanc ranita,

Caci n-am vegheat numai o clipa,

Si am cazut intr-o ispita

Care m-a smuls de sub aripa.



M-a smuls de sub aripa Sfanta,

De sub calauzirea-i blanda,

Ce ma calauzea mereu,

Cand eu eram sub bratul Sau.



Acum sunt cea mai trista oaie,

Cu multe rani pe la picioare,

Cu lanturi multe si obezi,

In chin si plansete de crezi.



Nu-ti doresc amice draga ,

Ca sa fii in chinul meu

Ca sa gusti amaraciunea,

Mierii,ce-am gustat-o eu.



Dar te roaga,lui Dumnezeu,

Ca sa pot iesi si eu

De sub puterea celui rau,

Si s-ajung din nou,sub bratul Sau.



Caci rugaciunea de o faci ,

Tu cu credinta mare,

Ai putere ca sa scoti,

Nu un om,din inchisoare!



Ci muntii sa se mute in mare,

Si pomului sa fuga colo.......

Depinde de credinta ta!

Prietene te roaga.



Smerestete nu te falii,

Mai buna este umilinta,

Decat in ziua ceea rea

CAINTA.