Poezie Drumeț pribeag

Drumeț pribeag în astă lume,

Tot te grăbești pe drumul tău,

Nu vezi cum soarele apune

Și nu vei fi cu Dumnezeu.



O, suflete grăbit oprește,

Din fuga către acel loc,

Unde iubirea nu trăiește,

Speranța, pacea nu au loc.



Unde se strigă doar un vai,

Ce crește în intensitate,

Cu gândul rupt, ce duce-n Rai,

Omul pierdut, mereu se zbate.



O, suflete o clipă așteaptă,

Ascultă glasul Lui Cristos,

Nu asculta vicleana șoaptă,

Ce te coboară tot mai jos.



Isus te cheamă chiar acum,

Astăzi e ziua mântuirii!

Întoarce-te din al tău drum,

Treci pe tărâmul nemuririi!



Vino la El, la Tatăl tău,

El brațele-a întins spre tine

Pe Fiul și pe Duhul Său,

El te-a iubit cum nimeni.



Cum nimeni nu te-a mai iubit,

În astă lume falsă,

Cum nimeni nu a mai jertfit,

Domnu-ți mai dă o șansă.



E înc-o șansă pentru tine,

Doar pentru tine suflet drag,

Întoarce-te si nu rămîne,

Pe al tău drum, drumeț pribeag.



E poate ultima chemare

În acest loc, în astă zi,

Deschide inima, mai tare

Și Isus te va mântui.



Nu e mai mare bucurie

Și veste mai frumoasă,

Să-ți fie viața veșnic vie,

Să fii în cer. Acasă.

Amin.



24.04.2010.