Poezie Intelepciune (2)

ÎNŢELEPCIUNE

25.04.2010 (1 Împăraţi 3:1-15)



Înţelepciunea e un har

Ce-i dat de Dumnezeu în dar,

E cap plecat şi umilinţă

Şi-i faptă bună-n stăruinţă,

E mângâiere pe obraz

Ş-i lacrimă de bun-rămas.



Înţelepciunea-i „Of!” strigat

Spre Dumnezeu Adevărat,

E frica de Isus Hristos

Ce-a mântuit pe păcătos,

Este pricepere în toate

Şi-i lucru sfânt în plinătate.



Înţelepciunea este Pace

Şi-i cel ce tace fiindcă face,

E fapta sfinţilor ce cer

Călăuzire-n gând de fier,

Iar Tatăl sfânt le dă şi roade

Şi biruinţă peste-poate.



Înţelepciunea-i Dumnezeu

Ce ne iubeşte-n Fiul Său,

Este Isus Mijlocitor

Care-a murit pentru popor

Şi a-nviat Biruitor

În Rugăciunea sfinţilor.



Înţelepciunea-i Duhul Sfânt

E pocăinţă pe pământ,

Este iubirea de vrăjmaşi,

Este credinţa din urmaşi

Şi-i pofta prinsă sub călcâi,

E haina albă ce ţi-o pui…



Înţelepciunea-i un părinte

Ce pe copil creşte cuminte,

E soţul care stă de veghe

La capul soaţei-nepereche,

Este copilul ce aşteaptă

Cuvântul bun de judecată.



Înţelepciunea-i un suspin,

Cuvântul sincer de alin,

Este obraz întors spre palmă

Şi gând de pace la sudalmă,

E zâmbet cald, este iertare,

E-o sfântă binecuvântare…



Înţelepciunea-i nebunie

Când vine din a ta trufie,

Când izvorâtă-i din mândrie

Iar pofta firii-i bucurie.

Înţelepciunea-i nebunie

Când tu deştept te crezi din fire…



Ajută-ne, Isuse Doamne,

Să nu fim „înţelepţi cu coarne”,

Să nu ne-ncredem în blazoane

Şi-n inimi pline cu zorzoane!

Ajută-ne, Isuse Doamne,

Cu-nţelepciunea din Sioane!



Şi te rugăm, Isuse Sfânt,

Când Tu ne cauţi pe pământ,

Şi prin Scripturi Tu ne vorbeşti

Înţelepciunea s-o sădeşti

Spre slava şi mărirea Ta,

În veci de veci şi pururea!

AMIN.