Poezie IOSIF SI FRATII SAI

IOSIV SI FRATII SAI partea I



(Iosif, intr-o asa-zisa sala de judecata. Se afla in mijlocul unei multimi care urmeaza sa-l judece: este si Potifar acolo, martorul acuzarii, alti strajeri (in picioare) plus judecatorul (care sta asezat turceste). Iosif isi incepe sustinerea nevinovatiei, e cu fata la judecator.)



- Ma cheama Iosif, din Hebron

Si sunt nevinovat, stapane,

Ma lasa, deci, ca orice om

Povestea vietii a mi-o spune



Caci eu de cand ma stiu pe lume

Nu am calcat vreun juramant

Sunt tanar dar cunosc anume

Cum se traieste pe pamant.



Cararea vietii mi-e calcata

De pasii Domnului intai

Imi e constiinta curata,

Ma-ncred doar in cuvantul Lui…



(Iosif da sa mai spuna ceva dar Potifar fierbe de manie si vrea sa se adreseze judecatorului. Potifar ii vorbeste judecatorului.)



- In temnita, de grab-arunca

Pe omul asta mincinos!

Caci mi-a calcat onoarea inca

Pe cand il stiam credincios



Sa-si uite numele si neamul,

Acolo sa imbatraneasca!

Il binecuvantai cu rangul

Si-nsarcinare-mparateasca,



L-am pus mai mare peste toate

Averile din casa mea:

Pe vistierie si bucate

Iar el aleasa vrea sa-mi ia.



(Judecatorul ii face semn strajerului (dand crezare spuselor lui Potifar), sa-l inchida pe Iosif.)



Iosif tacu si a-nteles

Ca n-are cum se apara.

El era fiu de neam ales

Iar fapta nu era a sa.





Vedem un colt din temnita unde ramane inchis.

Isi puse capul pe o piatra

Si obosit de-atata ura

Din viata lui nevinovata

Ii aparu o picatura…. In vis



(Fratii lui Iosif sunt la camp cu oile, vedem pajiste si animale multe. Stau cu totii jos si se sfatuiesc in privinta lui Iosif.)

(1) “-Ce facem fratioare

Cu Iosif, cum il pedepsim?

Se crede peste noi mai mare

Si stiti cu toti ca nu-l iubim



Caci nu e neam de-al nostru, frate

E un strain, un ingamfat

Viseaza-ntruna s-aiba parte

De scaunul de imparat.



(In departare il vedem pe Iosif imbracat cu haina pestrita, carand merinde grele pentru fratii sai.

Fratele 2 vorbeste ironic si cu multa rautate.)



(2)- Priviti cum mandru se arata

Si cum paseste el agale….

Haina pestrita cum o poarta…

Plecati-va Mariei Sale!



(Fratele 3 vorbeste ironic si cu multa rautate.)



(3) -Sa-l omoram aici, acum

Tata nu va afla vreodata!

“Poate s-a ratacit pe drum,

L-au sfasiat lupii, tata

La noi n-a mai ajuns cu apa

Si cu merinde cum l-ai pus.”



(Fratele 4 are ceva mai mult suflet decat fratii sai.)



(4) -Mai bine-l aruncam in groapa,

Ne-om hotari pan’ la apus.



(Cativa frati il apuca pe Iosif de maini, il ridica in sus cu intentia de a-l rani.)



-Feriti-va sa varsati sange

E un copil, lasati-l jos



(Iosif se zbate sa scape din mana lor, se tanguie in zadar. Fratele 5 vorbeste ironic si cu multa rautate.)



(5) -Ooo, stapanul nostru plange…

N-am mai vazut rege fricos…



(6) Ia sa vedem cine-l salveaza

….Visele lui false de noapte….?

Sau poate luna-ngenuncheaza…

Soarele i se-nchina, poate....

----------------------------------------------------

Si cei pe care ii iubea mult

Cu-atata ura-l acuzau….

Adanc in suflet l-a durut,

Nu-ntelegea de ce-l urau.



Inca de mic copil stia

Ca pentru fratii sai iubiti

Putea oricand viata sa-si dea…

Iar astazi sunt asa porniti…



De parca nu-i mai recunoaste…

Ceva pare ca s-a-ntamplat…

In ganduri, tainic i se naste

‘Ndoiala: “oare-s vinovat?”



Dara cu ce gresit-am oare???

Ori poate nu i-am salutat,

O fi prea putina mancare,

Sau poate c-am intarziat..???



Intrebare dupa-ntrebare

Il ametira intr-atat

Ca n-auzi in departare

Zarva si zgomote-n amurg.



(Spre fratii lui, aflati undeva langa groapa, se indreapta un grup de comercianti ai vremii. Fratii lui Iosif se ridica in picioare si cauta sa intre in vorba cu unul dintre ei (cel mai impozant, mai bogat si mai greu de abordat).



(7) N-ai vrea sa-ti vand un rob, stapane

E foarte tanar dar munceste

Poti sa-i dai doar un colt de paine

Chiar de-i e greu, nu oboseste.



(Vanzatorul de mirodenii nu ii baga in seama, isi vede mai departe de drum dar acestia insista.

Ceilalti frati il trag pe Iosif din groapa si il aduce in fata vanzatorului.)



(8) Ia uita-te putin la el



(Vanzatorul isi arunca ochii la Iosif, ii face semn unei slugi sa-l evalueze.)



Zece arginti si poti sa-l iei



(Acesta din urma ii face semn ca e ok. Vanzatorul innumara 10 arginti)



Ei capata curaj si negociaza….

E intelept si frumusel

Mai pune zece, daca vrei



(Vanzatorul de mirodenii iar nu ii baga in seama, isi vede mai departe de drum dar acestia insista).



(9) Si tine minte azi, stapane

Cand o sa vezi ca-I inimos

O sa iti amintesti de mine



(Vanzatorul se indupleca greu dar le mai da 10 arginti.

Fratii sunt multumiti…ca si cand au facut afacerea vietii lor.)



E drept, e bun, e credincios….



(In timp ce il vedem pe Iosif (filmat din spate) plecand cu vanzatorii, acetia il smucesc, il tarasc, Iosif se impotriveste… povestitorul spune strofa urmatoare)



Oh, cat de cruda ii fu soarta

Cand a ramas printre straini

Si cat de dor i-era de tata……

Sarman copil cu frati haini.



……………………………………

(Revenim la interior de temnita. Iosif se ridica de pe piatra unde atipise si a visat. E ganditor, trist)



“S-au adunat sute de zile

De cand n-am mai trecut prin vale

Sa-mi spuna tatal meu: “copile,

Ai ochii mamei tale



Si chiar de batranetea vine

Mie nu-mi pasa fiindca am

Incredere deplina-n tine

Esti demn de fiu lui Avraam.”



Oare cum mai arata tata?

Ce-o face-acum Beniamin?

Deschisa este oare poarta?

M-asteapta cineva sa vin?



Mi-atat de dor de firul ierbii,

De casa si de fratii mei,

De oi, de camp, copacii, cerbii -

Oh, ce n-as da sa zbor la ei”



(Se apropie un coleg de celula (fost paharnic al lui Faraon) care vorbeste singur, ingaima ceva dar nu se intelege nimic.)



Chiar langa el rasuna soapte

Parca din gura unui.. mut

-Un vis ca cel de asta noapte,

Nicand eu nu am mai avut.



(Iosif, se intoarce cu fata spre el si din ochi il intreaba despre ce e vorba.

Paharnicul inca nu isi gaseste cuvitele. E contrariat dar si suparat ca nu intelege ce e cu acest vis.)



- O clipa, gandul sa-mi adun.

Eram chemat la Faraon

Si se-ntampla tot eu sa pun

In pahar vin marelui domn.



Multi ani frumosi trait-am bine

Paharnicul din curte-am fost

Azi toti s-au departat de mine

Si nu mai am pe lume rost.



- In visul tau e bucurie

Caci in curand te vor chema

Si iarasi bine o sa fie

In scaunul si slujba ta



Cand vei sta iar langa-mparat

Sa iti amintesti si de mine

Spune-i ca sunt nevinovat

Si Domnul s-o-ngriji de tine.



- Oare ma cheama si pe mine?

Un vis ciudat avui si eu:

3 cosuri cu bunatati pline

Mandru purtam pe capul meu



Iar pasarile se-nfruptau

Din bogatia de bucate.

Inapoi oare o sa-mi iau

Slujba si eu, Iosife, frate?!



- Ei bine, dragul meu, ma tem

Ca-n visul tau nu e scapare

Si ca-n trei zile, pe un lemn

Vei atarna-n spanzuratoare.



Trecura zilele ca gandul

Si, precum Iosif prevestise,

Unu-si lua-ntre curteni randul

Iar celalalt viata si-o stinse.