Poezie povestea lui noe

Demult, in vremuri departate,

- Noi nu eram pe-atunci, sa stii!

Traia un om intr-o cetate

- S-o ascultam cuminti, copii!

Pe acest om il chema Noe

Avea cam cinci sute de ani

Vorbea cu Dumnezeu in voie

Si nu se temea de dusmani



- Asa batran, dar cum se poate

Un om ca el, de ani cinci sute

Povara varstei sa si-o poarte,

Nu sunt cumva cifre cam multe?

Si cum vorbea cu Dumnezeu,

Asa cum vorbesc eu cu tine?

Cateodata ma rog si eu

Dar El nu vorbeste cu mine

-Poate ca este ocupat

-Dar mi-as dori sa imi raspunda

As vrea cand ma asez in pat

Ca sa ma rog, sa ma auda.

Chiar! voi l-ati vazut vreodata

Pe Dumnezeu, stiti cum arata?

O fi asa cum e un tata

Sau o lumina preacurata?

Iar noi cum am ajuns pe lume

Cand s-a facut pamantul oare?

Cine le-a dat la toate nume:

Munte, padure, luna, soare

Pe copii – din cate stiu bine-

I-aduce barza intr-un cos...

Dar oare primul om din lume

A aparut asa...stramos?

----------------------------------

- O clipa, dragii mei, indata

O poveste am sa va spun...

E o poveste-adevarata

O sa-ntelegeti chiar acum!

La inceputul lumii noastre,

Cand Domnul a creat pamantul

Si cerul cel cu mii de astre

Si pasarile-n pomi si vantul

El l-a adus pe om la viata

Perfect ca insusi Dumnezeu

Apoi lumina si povata

I-a fost mereu pe drumul sau.

Sa stapaneasca in natura,

Raiul – gradina minunata-

Si nemurirea ca masura

Pe toate i le-a dat indata.

In infinita sa marire

Si caracterul fara pata

Domnu’ fu pentru om iubire,

Prieten, creator si tata.

I-a dat ca binecuvantare

Intreg pamantul minunat

Si orice firicel de floare

Cu-al ei parfum inmiresmat.

Dar omul s-a gandit in sine

Ca nu e tot, c-ar vrea mai mult

Si-a crezut raul ca e bine -

Si a gresit de la-nceput.

Caci omul a dorit sa fie

Un Dumnezeu mai mic, asa….

Si sa aleaga pentru sine

Drumul pe care-l va urma.

A gresit omul, cum v-am spus.

De fata Domnului, curata,

Apoi degraba s-a ascuns.

-Oare-o va mai vedea vreodata???

Si de atunci, prmind pedeapsa

Adam si Eva-au suferit

Iar minunata lume-a noastra

Avea sa aiba un sfarsit.

--------------------------------------------

- Batrane Noe, povesteste!

Vom fi cu totii ascultatori

- Cand tunetul se napusteste

Si se aduna negrii nori….



D-zeu...‘’Am cercetat intreg pamantul

Nu-i nimeni sa-mi urmeze drept

Si imi nesocotesc cuvantul

De-aceea, omul, o sa-l pierd!

Si totusi, Noe, om cuminte,

Am observat credinta ta;

Aud din cer ruga fierbinte

De-aceea viata ti-oi cruta.

Te scoala iute si masoara”….



Si-i spuse Domnul tot, tot, tot

Sa tencuiasca lemn cu smoala

Si o fereastra sus, de-un cot…



“Sa intri tu si-ai tai cu tine

Caci in curand voi aduna

Potop de ape peste lume

Sa intri tu si casa ta!

Si sa mai iei din dobitoace

Perechi, perechi de orice neam.

Ai grija, voia mea a face

Ca si eu grija ta s-o am!’’

-----------------------------------------------

- Au avut loc cu totii-n barca?

Si animalele si ei?

Cum s-or fi inteles pe arca

Noe si perechea de lei?

Ce zgomot si ce-ncurcatura

Racnet, latrat si ciripit

Cred ca asa harababura

Nicicand nu s-a mai auzit

Oare ce-am zice noi acuma

Daca ar fi sa stam in casa

Cu elefantul, leul, puma

Hipopotamul sau vreo barza???

- Dar ce am face noi acuma

Daca-ntr-o zi–nsorita foarte

Domnul ar anunta furtuna

Si un potop mare de ape

Sau daca astazi ne invita

Lui, numai Lui sa ii slujim

Ii ascultam ruga iubita

Sau ne ascundem? Sau fugim?

Caci cel ce are-auzul bun

Aude glasul Domnului,

Se-ntoarce de pe drum nebun

Si intra-n adapostul lui.

Asa facu Noe candva…

Si eu asemenea voi face

Caci de vom proceda asa

Vom aduna in suflet pace.

-----------------------------------------



Cand l-am vazut pe varul Noe

Ca incepu sa construiasca

Sincer, credeam c-ar fi nevoie

De-un doctor ca sa-l lecuiasca.

A-mbatranit, nu mai gandeste,

A luat-o razna, i-o fi rau…

Vorbeste singur, se opreste

(Cica-ar vorbi cu Dumnezeu…)

Se roaga,… tuturor le spune

Ca o sa vina-asa de-odata

Sfarsit de viata si de lume,

Ca va muri planeta toata …

Daca as sta sa il ascult

Si chiar sa cred cate indruga

Ar insemna sa raman mut

Si sa o tin tot intr-o ruga

Cum sa ma urc in arc-acum

Sunt tanara si sunt frumoasa

Abia pasesc pe-al vietii drum

Ganditi-va si dumneavoastra!?

Sa intre el c-a-mbatranit -

Daca e-adevarat ca vine

Curand, potopul pe pamant.

Am grija singura de mine!!!

Masoara, taie si lipeste

Iar se gandeste, iar masoara

Cat e de greu, nu oboseste

Singur din zori si pana-n seara,

Corabia - salvarea vietii -

Fu gata iute, cum s-a zis.

Si la lumina diminetii

Intrara toti. Usa s-a ‘nchis!!!



- Am ras cu toti ceilalti de dinsul,

I-am aruncat cuvinte grele.

Azi ma ineaca numai plansul

Si-amarul gandurilor mele.

Iti spun din suflet si ma crede

Eram aproape hotarat

..Dar daca cineva ma vede…?

De gandul asta m-am temut.

Doar stii ca lumea-i rea in tara....

Iar mie mi-ar fi fost rusine

Sa rada toti de mine iara

C-am venit sa vorbesc cu tine.

Daca vroiai sa ma salvezi

De ce nu m-ai luat pe sus???

Azi nu m-auzi si nu ma vezi…

Ma chinui mult si plang nespus

-Te rog, fii bun deschide-odata!

Afara nu mai e de stat

Bunule Noe, altadata

Cu brat deschis m-ai invitat

Ce-o fi patit batranul bun?

Deodata nu ne mai aude…

Si nu ne mai cunoaste-acum

Deschide, te rugam, deschide!!!

Nu se mai vede decat fumul

Adancurile se deschid

In jur cad unul cate unul

Ne-asteapta tragicul sfarsit.

-Suntem aproape de salvare

Corabia e la un pas...

- Sunt eu, vecinul dumitale

Am fost aici acum un ceas

Ti-am spus, cand va incepe totul

Sa nu ma uiti, sa bati in poarta

Grabeste, Noe, caci potopul

Pe valuri spre abis ne poarta!!!!.

.............................................................

(Noe):........ - Afara-i groaznic, dragii mei

Suvoaiele-s la cer aproape

Dumnezeu ne-a scapat pe noi

De-asa ucigatoare ape

Veniti cu toti sa-ngenuchiem

Iti multumim azi tie, Tata

Si al tau nume-l laudam

Acum si-n viata noastra toata!

Tu ne-ai salvat azi de la moarte

Desi cu moartea e dator,

Si tot de dansa are parte

Tot omul; fiindca-i muritor.

-------------------------------------------------

Si prin credinta-n Domnul sfant

Cand toti ceilalti radeau de el

Fu singurul de pe pamant

Salvat de ingerii din cer.



Sa va mai spun ceva, copii,

Noe inca de-atunci stia....

Ca omul poate, daca vrea,

Nemuritor in veac a fi.

Caci pentru omul pacatos

A coborat aici, la noi

Domnul cel bun – Isus Hristos –

Si s-a naltat la cer apoi

A suferit pe neagra cruce

Moartea, caci tare ne-a iubit!

Si sus la ceruri ne va duce

De-n viata-l vom fi pretuit.

..............................................................

Noe ...- De doua zile mi se pare,

Daca n-am numarat gresit,

Ca ale noastre animale

Incet, incet s-au linistit

Iar pe fereastra-n sus privind

Parca vazui prin ceata grea

O raza de senin zambind

O fi inchipuirea mea….

Dar ploaia s-a oprit de mult

Sute de zile-am stat apoi

Tacerea lumii s-o ascult…

Parc-a uitat timpul de noi…

Maine in zori am sa trimit

Un porumbel in larg sa zboare

Si de-o fi bine pe pamant

S-aduca-o frunza sau o floare

Iara de nu, vom astepta

Un semn cu totii, de la Domnul

Si in promisiunea Sa

Sa isi puna increderea omul!

------------------------------------------

Asa cum i-a fagaduit

Preabunul Dumnezeu lui Noe

Cand zilele s-au implinit

Se implini si a Sa voiei

Iar porumbelul fericit

Aduse-n cioc mesaj divin:

“Pamantul e de locuit”

Si frunza - verde de maslin



Cantare: Sa iasa dar cu totii-afara

Si sa se bucure din nou!

Caci viata infloreste iara,

Se-aude-al codrului ecou.



Si ciripit de pasarele

Pe ramuri. Jos, covor de nuferi…

Cat vor fi zilele de grele

Pamantule, n-ai sa mai suferi!



D-zeu: "Ci vei rodi cu bogatie

Chiar daca omu-i pacatos.

Si pentru ca asa sa fie,

Iti scriu pe cer de sus in jos,



Cu litere mari, colorate

Si-ti trimit legamantul Meu,

Ce sfant e peste tot si toate!

Iar semnul e un curcubeu"

-----------------------------------------------------

- Copii, ati vazut ce minune!.....

Eu ma intreb cum o fi fost

Ca-n toata aceasta mare lume

Doar ei sa aiba adapost:

Noe, iubita lui sotie cu fiii lor si cu nurori.

Trecut-au prin asa urgie…

Cand ma gandesc, ma iau fiori…

Si totusi mai sunt astazi unii

Care sustin cu-nversunare

Ca cei ce cred ar fi nebunii

Ca viata-ar fi o intamplare,

Un fir de praf in galaxie…

Zica ce vor! Dar chiar si-asa

De unde-am mostenit iubire?

Cin’ ne-a tinut in palma Sa?